Sursa foto: Pixabay.com
Mulți oameni au în zilele noastre gingivită. Deoarece nu știu cum să-și identifice simptomele, ajung să nu le trateze la timp. Atunci când nu este rezolvată, această inflamație a gingiilor, ușor de tratat dacă este detectată în stadiul inițial, poate conduce la pierderea timpurie a dinților, o neplăcere pe care cu siguranță nimeni nu dorește să o experimenteze.
Gingivita:
- definiție și riscuri;
- prevenție;
- cauze;
- simptome;
- tratament.
O veste bună pentru toată lumea este aceea că gingivita nu este contagioasă. Bacteriile care cauzează această inflamație nu sunt transmisibile de la persoană la persoană până la punctul de a provoca gingivită la altcineva.
Totuși, chiar dacă gingivita nu este contagioasă, medicii stomatologi avertizează cu privire la transmiterea altor boli, cum ar fi BTS (boli cu transmitere sexuală), inclusiv SIDA, deoarece sângerarea are loc și o persoană sănătoasă care vine în contact cu un bolnav care are și gingivită, poate să se contamineze cu una dintre acele afecțiuni extrem de grave, chiar letale dacă vorbim de HIV.
Ce este gingivita?
Gingivita este o inflamare în diferite grade a gingiilor care poate da simptome ce pot varia în funcție de cauzele apariției lor.
Gingivita poate afecta persoanele de orice vârstă. Cu toate acestea, această inflamație a gingiilor este cea mai frecventă problemă dentară în copilărie.
Cum se previne gingivita?
- printr-o igienă orală adecvată, cu spălarea corectă a dinților după fiecare masă și utilizarea corectă a aței dentare;
- prin evitarea consumului de alimente și băuturi dulci, mai ales atunci când nu este posibil să fie spălați dinții după consumul acestora;
- prin spălarea corectă pe dinți înainte de culcare, zilnic;
- prin renunțarea la fumat, deoarece noxele din țigară dăunează gingiilor și dinților;
- prin controale periodice la medicul dentist.
Cauzele gingivitei
În marea majoritate a cazurilor, gingivita este cauzată de acumularea de placă bacteriană: resturi de alimente și bacterii care se depun treptat între dinte și gingie, rezultând gingii inflamate, fapt care implică de obicei sângerarea gingiilor.
Dacă nu este îndepărtată prin periere, placa bacteriană ajunge să se întărească sau să se „mineralizeze”, devenind mai groasă, mai dură și mai aderentă la suprafața dinților, rezultând formarea tartrului, iar îndepărtarea acesteia este posibilă doar apelând la medicul dentist.
Sarcina poate conduce, de asemenea, la dezvoltarea gingivitei datorită modificărilor hormonale pe care le implică, și anume creșterea progesteronului care face gingiile puțin mai umflate, sensibile și predispuse la sângerare.
De asemenea, din motive legate de modificările hormonale, este frecventă observarea gingivitei la adolescenți la începutul pubertății și la vârsta adultă timpurie și în anumite faze ale ciclului menstrual.
Tutunul și stresul sunt, de asemenea, factori de risc care pot declanșa gingivita, deoarece influențează unii hormoni care modifică flora bacteriană.
Fumătorii au mai multe riscuri de a avea gingivită severă, deoarece au întotdeauna gura uscată, produc mai puțină salivă și, în consecință, au o producție mai mică de anticorpi.
Alți factori de risc sunt:
– unele medicamente;
– deficiențele nutriționale;
– infecții fungice sau virale;
– dinții cariați, strâmbi, nealiniați sau aglomerați;
– protezele dentare și ortodontice prost reglate sau slab realizate.
Pacienții care respiră mai mult prin gură (respirații bucale) sunt, de asemenea, mai predispuși să dezvolte gingivită din cauza fluxului salivar modificat, iar gingiile devin mai uscate. De obicei, la acești pacienți, guma cea mai afectată este cea situată în zona frontală a părții superioare a gurii (maxilarului).
Cele mai citite articole
Un alt tip de gingivită este legat de diferite boli sistemice, precum diabetul și leucemia.
Din cauza dificultății de vindecare și imunității scăzute, gingivita este mai agresivă la pacienții cu aceste boli.
Simptomele gingivitei
Culoarea obișnuită a gingiei este roz pal, dar gingivita o face să devină roșie, umflată, netedă și strălucitoare, pe lângă faptul că provoacă sângerări, fie spontane, în timpul hrănirii sau provocate din cauza periajului și a folosirii aței dentare.
Bacteriile din placa de pe dinți (tartru) eliberează substanțe care vor fi agenți agresivi și, atunci când corpul percepe agresiunea, se apără, provocând o inflamație, caracterizată prin durere, roșeață, tumoare și creșterea temperaturii în zonă.
Gingivita, ca orice inflamație orală, provoacă o respirație urât mirositoare (halenă).
Cea mai frecventă cauză a gingivitei este igiena orală inadecvată sau absentă.
Gingiile inflamate sunt un stadiu inițial al bolii parodontale, deoarece, dacă gingivita este lăsată netratată, aceasta tinde să progreseze insidios până când ajunge ca să distrugă ligamentul parodontal și chiar osul alveolar care înconjoară și susține dinții (acele țesuturi de susținere), iar pe cale de consecință poate conduce chiar la la pierderea dinților prin efectul de mobilitate din ce în ce mai mare al dinților.
Tratamentul gingivitei
Tratamentul gingivitei începe obligatoriu cu o igienă orală adecvată foarte corectă, mai exact cu spălarea regulată a dinților și folosirea aței dentare după fiecare masă.
Chiar dacă gingiile sângerează, trebuie să fie spălați dinții pentru a îndepărta agenți cauzali ai bolii și recuperarea sănătății bucale. Dacă pacientul evită periajul deoarece este dureros (simte usturimi), tendința este ca gingivita să se înrăutățească. Mai mult decât atât, deoarece placa bacteriană este inițial incoloră, pacientul nu o vede și ajunge să creadă că are o gură sănătoasă.
În cele mai avansate cazuri de gingivită, poate fi necesară utilizarea de antibiotice și a unor medicamente antiinflamatoare prescrise de către stomatolog. Atunci când tratamentul clinic nu produce rezultate, în situații foarte grave se poate ajunge până la o intervenție chirurgicală parodontală.
Scopurile tratamentului gingivitei în cele mai avansate cazuri sunt controlul infecției și îndepărtarea tartrului. Tartrul este exact acea placă formată din bacterii și resturi alimentare, care se află poziționată între gingie și dinți. În astfel de cazuri de gingivită, este indicată utilizarea de antiinflamatoare și antibiotice, alături de un detartraj profund făcut la cabinetul stomatologic.
Unele măsuri complementare care pot fi de ajutor în tratamentul gingivitei
– spălarea gurii cu apă caldă amestecată cu oțet și sare;
– după spălarea dinților, se poate trece o bucată mică de tifon steril înmuiat în peroxid de hidrogen pe dinți și gingii (atenție! doar cu recomandarea profesionistului stomatolog și în concentrația indicată de către acesta);
– suplimentarea vitaminizării organismului cu vitamina C pentru creșterea imunității;
– modificări ale obiceiurilor alimentare;
– fumătorii ar trebui să renunțe la fumat măcar până la vindecarea gingivitei, deoarece fumul de țigară favorizează proliferarea bacteriilor, agravând inflamația gingivală.
